jud. Argeş, cartierul Pescăreasa
Scurtă prezentare:
Săpături în cele două castre: cel cu zid de piatră şi cel cu val de pământ. Cercetări efectuate începând din anul 1962 până în prezent (la început sub conducerea prof. Emilian Popescu; din 1978 preluate de C. C. Petolescu), în colaborare cu Muzeul judeţean Argeş (reprezentat prin Teodor Cioflan).
Castrul de piatră este cea mai importantă fortificaţie de pe limes transalutanus; dimensiuni: 132,35 × 98,65 m; cota maximă păstrată a zidului: 1,90 m; colţurile sunt rotunjite. Cele patru porţi (praetoria, decumana, principalis dextra, principalis sinistra) sunt flancate de turnuri; alte zece turnuri s-au identificat pe curtină, în porţiunile dintre cele patru porţi şi colţuri. La exterior, castrul este protejat de două şanţuri în formă de V, primul fiind larg de 6 m şi adânc de 2,10 m, celălalt larg de 3 m şi adânc de 1 m.
Zona centrală a castrului era ocupată de edificiul comandamentului (principia) şi hambarul de cereale (horreum); între acestea două, o construcţie mai mică, prevăzută cu hypocaustum; între principia şi latura de est, s-a identificat o altă construcţie, având în partea de nord cinci camere prevăzute cu instalaţie de hypocaustum. Din 1991 s-au început săpăturile în retentura dextra, unde au fost identificate două barăci militare; într-una din ele, în pavajul unei camere, s-a aflat o cărămidă cu însemnarea unui militar din cohors I Flavia Commagenorum; este prima dată când se cunoaşte numele trupei dintr-un castru de pe limes transalutanus.
Castrul a fost construit cu mare probabilitate pe timpul împăratului Caracalla (214/215 p.Chr.) şi a fost distrus de carpi pe timpul domniei lui Filip Arabul (245-247 p.Chr.).
Ample lucrări de conservare la edificiile din zona centrală; refacere parţială a zidului de incintă de pe latura sudică şi a unui turn de curtină (1981-1990).
În incinta castrului funcţionează un muzeu al castrului.
Castrul cu val de pământ este situat la circa 300 m sud faţă de cel de piatră; cercetări parţiale (1987-1989). Dimensiuni: 65 × 60 m; valul a fost realizat din glii cu iarbă (cespites); înconjurat de un mic şanţ în formă de V, larg de 2,20-2,30 m şi adânc de 0,70-0,80 m. Datare posibilă: epoca războiului dacic al lui Traian.
text: Constantin C. Petolescu