În ceea ce priveşte santierul arheologic HISTRIA, am foarte puţine lucruri de adăugat faţă de cele două ample rapoarte privind cercetările dintre anii 1914 – 1994 ( SCIVA , 45 , I994 , p. 123 – 143 ) şi, respectiv, 1994 – 2004 ( SCIVA, 2005 , sub tipar ). Dacă volumele publicate în seria monografica Histria au făcut cunoscute rând pe rând cercetările anterioare anului 1949, rezultatele a trei sectoare de lucru ( sectorul X , necropola tumulară şi incinta elenistica ), monedele, ceramica arhaică şi clasică, cartierul artizanal elenistic, termele romane, zona sacră grecească, toartele amforice ştampilate, sculpturile, ceramica romană timpurie şi ceramica elenistică cu decor în relief ( urmează să apară în curând piesele de arhitectură şi monografia bazilicii episcopale), este sigur ca noile săpături care se efectuează în prezent vor aduce importante contribuţii la istoria celui mai vechi oraş de pe teritoriul României. Astfel pentru perioada greacă au apărut noi date privind una din zonele sacre , o alta posibilă zonă sacră suprapusă de bazilica “Florescu”, un portic elenistic în zona extra-murană şi, în fine, un foarte probabil templu al Cybelei pe platoul din vestul cetăţii. Pentru epoca romană timpurie notăm descoperirea unor somptuoase locuinţe în acelaşi cartier extra-muran, iar pentru cea târzie confirmarea existenţei unor lacaşuri de cult creştine atât la bazilica “Florescu” cât şi la cea din sud-estul cetăţii, contemporane cu bazilica mică de sub cea episcopală. În sfârşit, notăm primele indicii pentru limita de sud a cetăţii, poate nu fără legătură cu instalaţia portuară. Odată publicate rezultatele acestor cercetări, este sigur că tezaurul histrian va putea arunca noi lumini asupra antichităţii clasice greco-romane atât în planul istoric universal cât şi circum-pontic, dar mai cu seamă naţional.
text: Alexandru Suceveanu
Basilica „Florescu”
HISTRIA – basilica cu criptă (zisă şi Florescu)
Basilica cu criptă se situează pe latura de est a pieţei mari a oraşului târziu de la Histria, în axul porţii mari şi la circa 50 m distanţă de aceasta. Este un edificiu care suprapune numeroase structuri arhitectonice, foarte greu de descifrat şi la patru ani de la realuarea săpăturilor arheologice în acest sector.
Partea de vest a basilicii a fost identificată încă de la începutul anilor 30 de către profesorul Scarlat Lambrino, dar până în 1950 nu va beneficia de o cercetare sistematică.
Între 1950 şi 1953 profesorul Gr. Florescu întreprinde o cercetare mai amplă a basilicii, ale cărei rezultate vor fi publicate în 1954 în primul volum al seriei monografice Histria.
În anul 2002 la iniţiativa profesorului Al. Suceveanu, responsabil al şantierului arheologic, Histria am reluat cercetarea acestui monument cu colaborarea arhitectei Irina Băldescu. Această nouă investigaţie arheologică are două obiective majore : restituirea stratigrafiei complete a monumentului şi elaborarea unui proiect de restaurare a singurei, până în prezent, basilici cu criptă de la Histria, precum şi a zonei din proximitate.
Edificiu de dimensiuni relativ modeste (19,60 m lungime şi 12,20 m lărgime), basilica are trei nave, absidă semicirculară orientală, narthex necompartimentat şi criptă de altar cu scară de acces pe latura de sud. Zidurile, conservate în fundaţie şi pe una-două asize în elevaţie, construite în opus incertum, sunt foarte restaurate şi cimentate astfel încât observaţiile stratigrafice nu mai sunt posibile. Un număr mare de spolii au fost utilizate în structura zidurilor. Pavimentul original în cărămidă nu se mai conservă decât pe o zonă restrânsă în centrul navei centrale a basilicii. Cu excepţia criptei, nu se păstrează nimic din instalaţiile liturgice ale basilicii.
Cercetarea începută în 2002 a debutat cu o reevaluare a stratigrafiei basilicii, prin efectuarea a două secţiuni magistrale prin toată insula ocupată de monumentul creştin de cult. Secţiunea magistrală est–vest a traversal întreg monumentul şi a condus printre altele la identificarea în absida basilicii a unui bothros (puţ sacru). Este vorba despre o amenajare practicată în masivul natural de şist, cu o adincime maximă de 3,00 m, a cărui umplutură a livrat o mare cantitate de materiale ceramice (cinci amfore întregi), doi graffiti (dintre care unul cu menţiunea IHIATRW), numeroase fragmente de oase animale. Menţionăm că lotul ceramic rezultat din umplutura acestei instalaţii poate fi datat în integralitatea sa în intervalul secolelor I a.Chr. şi III p.Chr.
Secţiunea nord–sud traversa basilica şi sectorul de la nord de acesta în spaţiul delimitat de axele de circulaţie astăzi vizibile în acest cartier al oraşului târziu de la Histria. Au fost decopertate şi cercetate parţial mai multe construcţii cum ar fi : podium şi peribolos, la nord de basilică (2003–2006), bothros 2 (la circa 12 m nord de bothros 1 din absida basilicii, la est de podium). Această din urmă amenajare, cercetată în campania 2006 se apropie ca manieră de amenajare de bothros 1, dar se deosebeşte de precedentul prin dimensiuni, formă interioară şi materiale arheologice rezultate. Lotul ceramic recuperat din complexul închis pe care-l constituie bothros 2 conţine material foarte unitar, încadrabil din punct de vedere cronologic între jumătatea secolului VI a.Chr. şi jumătatea secolului V a.Chr. Un procent important din fragmentele amforice poartă urme de smoală, indiciu al unui uzaj anterior momentului când au fost depuse în bothros. Asocierea materialului osteologic cu kylices, oenochoe, castroane şi cele câteva piese miniaturale sprijină ipoteza unui complex cu caracter votiv, valabilă şi în cazul bothrosului 1.
Descoperirile făcute până în prezent în sectorul basilicii cu criptă redeschid chestiunea unicităţii şi/sau pluralităţii zonelor sacre la Histria, a amplasării templului divinăţii eponime Apollo ietros şi pledează pentru interpretarea construcţiilor podium şi peribolos drept structuri arhitectonice de reprezentare ce preced cronologic construcţia basilicii aproximativ pe acelaşi amplasament. În lumina acestei interpretări rămâne de stabilit legătura exactă dintre aceste construcţii şi cei doi bothroi descoperiţi până în prezent.
text: Irina Achim