Staţiunea din punctul “Cetăţuia”, localitatea Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău se află pe o terasă înaltă situată la confluenţa râurilor Buzău (bazinul mijlociu) şi Nişcov.
Platoul, cu o formă oval-alungită, pe direcţia N-S, are o suprafaţă de cca. 7500 mp şi este delimitată spre W şi N prin ravene iar spre E şi S prin pante abrupte, cu o diferenţă de nivel de 25m-30m faţă de şesul din zona confluenţei celor două râuri.
Configuraţia terenului asigură aşezării o fortificare naturală.
“Cetăţuia” sau “Cetatea”este cunoscută, probabil prin Cestionarul arheologic, încă din 1871, de Alexandru Odobescu care o numea “Movila cu cetate de la Nişcov ”.
Cercetarea sistematică începe târziu, abia în 1967, printr-un sondaj efectuat de Mircea Babeş. Seria de campanii dintre anii 1972 – 1981(cu o întrerupere în 1977 ) a fost efectuată prin colaborarea dintre Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Muzeul Judeţean Buzău şi Laboratorul de Antropologie din Bucureşti, colaborare coordonată de Prof.Dr. M. Babeş. In această perioadă s-a cercetat în mod exhaustiv, în partea de sud-est a platoului, o suprafaţă de aprox. 700mp.
Tehnica de săpătură utilizată a fost adaptată după modelul folosit în cercetarea staţiunii libaneze Kamid-el-Loz de către Rolf Hachmann. Suprafaţa staţiunii a fost împărţită prin 2 axe magistrale, marcate de borne- N-S şi EW.Au fost deschise suprafeţe de 20 x 10m, împărţite de o axă E-W, în 2 areale de 10 x 10m. Au fost păstraţi martori cu lăţimea de 1m între areale şi de 0,5m între subareale.
Depunerea antropogenă, cu grosimea cuprinsă între 1,70-2,00m, oferă o importantă succesiune stratigrafică pentru fazele timpurii şi târzii ale culturii Monteoru (fazele M Ic4, M Ic3, M IIa), cât şi pentru perioada celei de-a doua epoci a fierului (foarte probabil cu două etape distincte: sec. III a. Chr. – scurtă locuire, urme sporadice – prima jumătate a secolului I a. Chr. – aşezare de tip dava, depunere consistentă Au apărut şi câteva frg ceramice atribuite Hallstatt B.
Pentru cele două locuiri Latène remanierile şi nivelările successive au făcut ca în cadrul acestei depuneri să nu se poată deosebi nivelele intermediare. Aceasta poate fi explicaţia pentru care complexele de locuire in situ din staţiune aparţin în majoritate fazei finale, de părăsire a aşezării.
Observaţii făcute în anumite zone cercetate au indicat ipoteza unui sfârşit violent al acesteia.
Urmele de locuire constau în resturi provenind de la construcţii realizate din chirpic şi lemn. Două dintre acestea, de suprafaţă, de mari dimensiuni, una de formă dreptunghiulară, cealaltă cu nava rectangulară şi absidă spre NW, având un inventar arheologic deosebit, incluzând vetre decorate, au fost amintite succint în articolele prof Babeş din 1975 şi 1977.
Un alt edificiu de mari dimensiuni, situat în arealele W3bN şi W4bS / N, cu un plan deosebit (absidat şi orientat spre N ) a fost dezvelit integral în 2003.
Cercetările din dava de la Cârlomăneşti-Cetăţuia au furnizat încă din primele campanii suficiente date care au constituit o bază pentru clarificarea unor probleme ale cronologiei culturii geto-dacice clasice (sec. II a.Chr.-sec. I p.Chr.).(vezi Dacia NS 19, 1975)
Astfel alături de formele ceramice lucrate cu mâna, apare frecvent ceramica la roată, cenuşie şi cărămizie, inclusiv vase cu decor în relief. Medalionul de la Cârlomăneşti are o bună analogie cu bustul reprodus pe falera din tezaurul de la Herăstrău (sec I a.). Rar apar şi frg pictate. Amforele de import sunt din centre din Cos şi Rhodos.
Piesele de port şi podoabă sunt puţine. Au apărut verigi şi brăţări din bronz, pandantive (o lunulă de aur), fibule (cea papillon – cf. Feugere 1985 – datată în a 2 ½ sec I a, depăşeşte plasarea încetării locuirii la mijlocul sec. / cea linguriţă Schüsselfibel – caracteristică ptr sec I a – ptr tezaure), plăci de centură din fier cu foaie de tablă din bronz cu decor au repoussé (Datare sec I a.Chr -Literatura – M. Babeş, SCIVA 34, 1983, p.196 -221)
Plastica descoperită este zoomorfă şi avimorfă – şi prin caracteristicile sale unitare – pastă cărămizie fină, ardere uniformă, modelarea îngijită ar putea indica existenţa unui atelier local. Din cele 10frg de statuete antropomorfe, 2 sunt mai reprezentative. Practic majoritatea frg de statuete au fost găsite fie în interiorul construcţiei din arealele E2c – E2d, fie în umplutura gr 22 din E1cS.
Cronologia aşezării a putut să se bazeze pe 2 tetradrahme fourees emise la Thasos şi Dyrrhachium, o piesă de la Philipp Arideul şi pe un tezaurul de 124 de piese de argint.
Monedele din tezaur aparţin celei de a doua faze de imitaţii după tetradrahmele de tip Filip al II-lea, cu iconografia foarte asemănătoare tipului monetar Vârteju-Bucureşti, dar având greutatea sensibil redusă (4,98 g) în comparaţie cu media înregistrată pentru tipul menţionat (cca. 7-8 g). Aceasta este dealtfel o caracteristică constată la majoritatea monedelor geto-dacice descoperite la Cârlomăneşti[i].
O descoperire notabilă este reprezentată de fragmentele unui chiup cărămiziu, lucrat la roată. Pe trei cioburi ce se întregesc s-au păstrat, scrise în pasta crudă a vasului, cinci litere greceşti cursive: …λεως B… Inscripţia poate fi parţial întregită [βασι]λεως Β…… şi tradusă (vasul/proprietatea) regelui B… Inscripţia este prima de la Cârlomăneşti şi cea de-a doua inscripţie grecească scrisă în Dacia preromană, după cea de la Ocniţa[ii].
[i] Monedă determinată de Th. Isvoranu, cf. C. Preda, Monedele geto-dacilor, 1973, p. 215-247; idem, Istoria monedei în Dacia Preromană, 1998; M. Babeş, Dacia, N.S., XIX, 1975, p. 125-139
[ii] D. Berciu, Buridava Dacică, 1981, p. 136-148 – basileus Thiamarchus epoei