PROIECTUL NR. 3.4
a. Denumire: STRUCTURI ECONOMICE, TEHNOLOGICE ȘI CULTURALE LA COMUNITĂȚILE NEOLITICE DIN DOBROGEA – REANALIZAREA FONDULUI BERCIU ȘI INTEGRAREA NOILOR DATE DE TEREN
b. Coordonator: dr. habil. Adrian Bălăşescu (CȘ II), dr. Raluca Kogălniceanu;
Proiectul este integrat proiectului internaţional Structures économiques, technologiques et culturelles des communautés néolithiques Hamangia de Dobroudja du nord – relecture des collections Berciu et nouvelles données de terrain și Geoarchaeology of Environmental Changes in Lower Danube and its Delta (GOCHE), coordonator: dr. Laurent Carozza (CNRS Toulouse, Franța);
c. Colectivul de cercetare: dr. Roxana Dobrescu (CȘ I – arhive), dr. habil. Adrian Bălășescu (CȘ II – arheozoologie), dr. Raluca Kogălniceanu (colecțiile IAB, arheologie funerară), dr. Alexandru Morintz (CȘ II – topografie arheologică, georefențierea planurilor arheologice), Mihaela Golea (AC – carpologie), dr. Cristian Eduard Ștefan (muzeograf I A – arhive);
d. Termen de realizare: 2026;
e. Teme de cercetare:
3.4. T 1: Tema 1: Dobrogea de Nord – zona Baia (Ceamurlia de Jos și Golovița) (2024–2025)
3.4 T 2: Tema 2: Dobrogea de Sud – zona Cernavoda (2024–2026)
Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniul respectiv:
TEMA 1: din punct de vedere istoric, tranziția spre neolitic constituie o perioadă fundamentală, în timpul căreia omul modifică relațiile sale cu mediul, pentru a stabili o economie fondată pe creșterea animalelor și a plantelor. Mijloacele prin care omul ajunge la acest scop sunt extrem de variate, deoarece, în perioada menționată, toate componentele antroposistemului se modifică. În acest context, studiile arheologice inter- și pluridisciplinare permit cercetarea ritmurilor de emergență ale noutăților tehnico-economice neolitice. Din acest punct de vedere, Dobrogea prezintă o situație originală. Este foarte importantă înțelegerea genezei fenomenului primului eneolitic din Dobrogea, iar o contribuție majoră o are studiul culturii Hamangia. Încă din anii ʾ60 ai secolului trecut, Dumitru Berciu a arătat, prin cercetările sale, dar și prin publicații, că litoralul actual al Mării Negre se constituie într-un creuzet al societăților eneolitice din cursul mileniilor VI–V a.Chr. (D. Berciu, Aşezarea neolitică de la Baia-Hamangia, SCIV 6, 1955, 3–4 și Cultura Hamangia, Bucureşti, 1966). Dacă săpăturile recente de la Cheia au permis o reînnoire a datelor privind cultura Hamangia, colecțiile arheologice obținute în urma săpăturilor și cercetărilor lui Dumitru Berciu rămân, încă, parțial studiate și multe inedite. În ciuda diferențelor privind metodologia de investigare între anii 1950–60 și prezent, calitatea cercetărilor de teren realizate de Dumitru Berciu permite studierea acestui material și a arhivelor rezultate. Obiectivul principal este de a relua studiul acestei colecții, printr-o serie de metode moderne și, mai ales, prin studii tehnologice și arheometrice de o manieră complexă. Din anul 2023, au demarat cercetări arheologice de teren care au permis excavarea a peste 5000 mp și descoperirea unor noi structuri arheologice aparținând culturii Hamangia. Materialul arheologic (ceramică, piatră, faună etc) este în studiu și va permite corelarea noilor datelor din teren cu cele obținute în urmă cu mai bine de 70 de ani.
TEMA 2: din 2018, echipa româno-franceză s-a angajat într-o muncă de re-lectură a colecțiilor care se găsesc în depozitele Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, rezultate în urma cercetărilor arheologice efectuate de către Dumitru Berciu, împreună cu alți cercetători ai Institutului. Prima parte a acestui proiect (2018–2023) s-a axat asupra siturilor eponime ale culturii Hamangia săpate în zona Baia (Ceamurlia de Jos și Golovița). Catalogul acestor colecții este deja realizat (bazele de date și desenele ceramicii sunt depuse la arhivele Institutului) și primele studii au fost publicate (Carozza et alii 2020; Carozza et alii 2022; Manolakakis, Mihail 2022). De asemenea, unele studii au fost deja prezentate în cadrul unor conferințe (Pontica 2021; Varna 2022). Toate aceste lucrări au permis reconsiderarea dintr-un alt punct de vedere a dinamicii cronologice proprii culturii Hamangia și luarea în considerare a rolului acesteia în dezvoltarea societăților complexe neo-eneolitice. Datele culturii materiale și informațiile paleoeconomice arată că populația Hamangia de la Baia a dezvoltat un model economic fondat pe creșterea animalelor și a plantelor, diferit de ceea ce se cunoaște în perioada neoliticului vechi. În contextul datărilor cu radiocarbon, demersurile echipei au arătat că civilizația Hamangia apare în jurul anilor 5300–5200 a.Chr. și se termină în jurul anului 4700 a.Chr. Zona de coastă a Mării Negre a suferit o evoluție distinctă, care a determinat apariția culturii Varna (Hamangia IV), în timp ce, simultan, se înregistrează și apariția culturii Gumelnița. În acest context de re-lectură a colecțiilor lui Dumitru Berciu, ansamblul de situri de la Cernavoda (Dealul Sofia, Columbia A, B, C, D, E și Coada Zăvoiului)reprezintă o referință-cheie. Acest ansamblu are particularitatea de a ilustra atât contexte domestice legate de locuiri succesive, cât și descoperiri din sfera funerară. Primele studii (Morintz, Kogălniceanu 2008; Kogălniceanu 2012; Mărgărit 2012; Kogălniceanu, Haită 2015; Kogălniceanu et alii 2016; Kogălniceanu et alii 2017; Kogălniceanu, Simalcsik 2018) și bazele de date realizate permit optimizarea studiului acestui ansamblu și a materialelor rezultate în urma vechilor săpături. De altfel, ansamblul de la Cernavodă, prin importanța sa, își găsește un echivalent în Bulgaria în necropola și așezarea de la Durankulak (Todorova 2002 a și b). La fel ca acestea din urmă, ansamblul de la Cernavodă pune problema cronologiei și a modalităților de tranziție la eneolitic, în sensul său social. Noile date radiocarbon obținute la Baia, Golovița și Ceamurlia de Jos susțin teoria conform căreia trecerea la cultura Gumelnița pare să aibă loc mai devreme (în jurul anului 4700 a.Chr.) pe fâșia de coastă unde se observă o continuare a anumitor caractere specifice culturii Hamangia, pentru a forma cultura Varna. Proiectul își propune, de asemenea, să creeze legături academice cu colegii bulgari pentru a înțelege procesul de tranziție spre eneolitic de o manieră globală.
f. Scop: sporirea informaţiei arheologice prin analize şi interpretări arheologice inter- și pluridisciplinare, obținerea de date inedite, concluzii la nivelul cunoştinţelor actuale;
g. Material şi metode de lucru: depozitele Institutului – colecțiile arheologice rezultate în urma săpăturilor lui Dumitru Berciu, Sebastian Morintz și alții de la Ceamurlia de Jos, Baia, Golovița și Cernavoda. Un prim pas în cadrul Temei 2 îl reprezintă realizarea unei baze de date cu materialele (ceramică, oase, piese litice etc) disponibile în depozitele Institutului, corelate cu informațiile din arhive. Într-o a doua etapă, se va relua studiul acestei colecții din toate punctele de vedere (tipologie, fotografiere, cuantificare, datări 14C etc.);
h. Rezultate scontate: anual se va depune un raport în care se va specifica stadiul avansării proiectului. Arhivele numerice (fotografiile) și baza de date vor fi depuse la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”. Echipa de cercetare se angajează să realizeze inventarul complet și recondiționarea acestor colecții după normele Institutului.
i. Valorificarea rezultatelor:
TEMA 1
Adrian Bălășescu, Roxana Dobrescu, Mihaela Golea, Cristian Eduard Ștefan, Gabriel Vasile – cercetări de teren în zona Baia (2024); realizarea unui volum care se va referi la studiul fondului Dumitru Berciu (2025);
TEMA 2
Adrian Bălășescu, Raluca Kogălniceanu, Roxana Dobrescu, Alexandru Morintz, Mihaela Golea, în colaborare cu echipa franceză coordonată de către Laurent Carozza – realizarea unui volum care se va referi la re-evaluarea si valorificarea rezultatelor săpăturilor de la Cernavoda efectuate de către Dumitru Berciu (termen final 2026);
În anul 2024 este preconizată susținerea unei comunicări științifice.
j. Finanțare:
k. Colaborări în ţară: dr. Cristian Micu (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea – tipologie, cronologie), dr. Florian Mihail (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion”, Tulcea – tehnologie litică), dr. Valentin Radu (Muzeul Național de Istorie a României – paleoihtiologie, paleoeconomie animalieră), dr. Constantin Haită (Muzeul Național de Istorie a României – petrografie, originea materiilor prime), dr. Angela Simalcsik (Centrul de Cercetări Antropologice „Olga Necrasov”, Academia Română – Filiala Iași), laboratorul de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, Măgurele – București (pentru datări 14C);
l. Colaborări în străinătate: dr. Albane Burens (CNRS – tehnologie ceramică), dr. Laurence Manolakakis (CNRS – materii prime litice), dr. Noëlle Provenzano, Yolaine Maigrot (CNRS – industria materiilor dure animale), dr. Sylvie Philibert (CNRS – traseologie litică, funcția utilajului litic), laboratoarele din Poznan și Oxford pentru datări 14C.