Târgşoru Vechi, jud. Prahova
Rezervaţia arheologică ”Târgşorul Vechi” este situată la aproximativ 8 km. vest de municipiul Ploieşti, pe dreapta şoselei ce duce de la Ploieşti spre Târgşor, teritoriul său fiind străbătut de pârâul Leaota.
Cercetarea arheologică a perimetrului rezervaţiei a început în 1956, când domnul Gh.Cantacuzino traseză primele secţiuni în primetrul curţii voievodale. În decursul celor aproape 50 de ani de cercetări sistematice neîntrerupte, şi-au adus contribuţia o pleiadă de arheologi printre care îi menţionăm pe dl. Gh. Diaconu (sufletul şantierului timp de 45 de ani), D.Popescu, V.Teodorescu, N.Constantinescu, D.V.Rosetti, S.Morintz, D.Lichiardopol, Al.Niculescu, în prezent din colectiv făcând parte şi mai tinerii B.Ciupercă şi A.Măgureanu.
În perimetrul de peste 17ha. protejate teoretic prin statutul de rezervaţie arheologică de importanţă naţională au fost identificate şi cercetate vestigii care de-alungul timpului s-au concretizat în valoroase contribuţii privind înţelegerea habitatului uman.
Cel mai vechi complex descoperit pare a fi databil în paleoliticul final. este vorba despre o posibilă locuinţă de formă semiovală descoperită în colţul de sud-sud-est al incintei medievale.
NEOLITICULUI îi aparţin complexe ale:
– culturii Starcevo-Criş (ceramică puternic corodată, cu pleavă folosită ca degresant, diverse unelte şi ustensile din silex sau cuarţit – lame, răzuioare);
– culturii ceramicii liniare;
– culturii Boian (ceramică fină, decorată cu pliseuri, ”decor incizat larg, reticent excizat sau cu haşuri”, material litic format din lamele şi microlite din silex);
– culturii Gumelniţa ceramică descoperită în sectorul A, lame din silex, tip G A1 şi G A2; fiind identificată şi o posibilă aşezare la est de incinta medievală.
EPOCII BRONZULUI îi sunt caracteristice descoperiri ce pot fi atribuite
– culturii Monteoru (ceramică fină cu decor geometric: ceşti cu toartă, askos, vase de provizii dar şi ceramică grosolană cu decor cu măturica;
– probabil orizontului mormintelor cu ocru îi aparţine un mormânt de înhumaţie. Scheletul era în poziţie chircită, avea un vas depus lângă craniu şi bucăţi de ocru.
– de asemenea pot fi menţionate vestigii ale culturilor Glina III-Schnekenberg sau Tei;
În HALLSTATT (grupul cultural Ferigile-Bârseşti) poate fi datată o aşezare situată în apropierea zidului de vest al incintei voievodale căreia îi aparţine o locuinţă parţial îngropată, diferite alte complexe (gropi menajere sau cultice?) ceramică, vârfuri de săgeţi;
LA TÈNE : La 150m E de incinta medievală a fost identificată o aşezare databilă I ante – I post (unelte, ceramică reprezentată de fructiere, căţui…)
Epocii ROMANE îi aparţin
– 2 cuptoare de ars ceramică situate la 15m nord de terme;
– terme de formă dreptunghiulară (30x20m pe direcţia N-S), grosimea zidurilor lucrate din piatră de carieră legată cu mortar fiind de 0,80m. În starea actuală în afara fundaţiilor, din elevaţie nu se păstrează decât mici porţiuni. Edificiul poate fi împărţit în două aripi. Aripa de răsărit, mai bine conservată, cuprinde apodyterium, palestra şi frigidarium, iar la extremitatea de N, un praefurnium uşor retras din planul laturii estice a edificiului. Aripa de apus, compusă din 5 încăperi era dotată la un nivel inferior, cu instalaţii de hypocaust. De remarcat că la terme nu au fost găsite cărămizi curent folosite în evoluţia construcţiilor ci numai ţigle şi cărămizi de tip bipedoles sau pedoles folosite pentru pardosirea bazinelor, cele mai multe purtând ştampila legiunii XI Gemina PF. Alături de acestea apar olane, conducte şi elemente de pavaj. Una dintre încăperi are pereţii acoperiţi de un strat gros de mortar vopsit cu roşu-pompeian; hypocaustul păstra in situ câteva pile (cărămizi rectangulare)
– Castrului i se cunoaşte în prezent doar amplasarea aproximativă la 60 E de terme, traversat de şoseaua Strejnic-Târgşor. Cercetările parţiale s-au soldat cu dezvelirea parţială a unei construcţii cu plan absidal, a cărei zidărie de fundaţie era din piatră de râu şi piatră de carieră fasonată, cu parament din piatră de râu, emplectonul fiind din piatră de râu de dimensiuni mai mici. Se presupune că este vorba de un turn situat pe curtină sau chiar un turn de poartă.
– Urme de locuiri romane au fost surprinse şi pe grindul ce domină zona. Au putut fi cercetate urmele a două barăci (la 90-100m NNV de terme). Una are laturile de 12m marcate de prezenţa unor tălpi masive, late de 0,50m şi a unor fragmente de tegule ştampilate. O a doua construcţie se află la 10-15m de prima, fiind mult mai puternic afectată de amenajarea extinderii incintei medievale.
– în toate complexele menţionate mai sus au fost descoperite cărămizi ştampilate Leg(io) XI C(laudia) P(ia) F(idelis) şi Cohors I Commagenorum, ceramică cu decor ştampilat, amfore, obiecte de factură romană, piese de armament, piese de port şi podoabă, monede romane imperiale (ultimele datează din 118 p.chr.), pavaj din pietre de râu.
Ep.Post romană
Sec. II-III :
– aşezare Chilia-Militari (20 de locuinţe adâncite în pământ, grupate în cercuri, fără instalaţii proprii de foc, acestea din urmă fiind identificate în afara construcţiilor. Ca elemente de inventar, alături de ceramica specifică, menţionăm fibule de tip Aucissa, cu genunchi, cu port-agrafă înaltă, cu picior întors pe dedesubt, piepteni din os, monede romane imperiale)
– din necropola sarmatică (sec. III) au fost documentate 36 de morminte de înhumaţie, orientate genere N-S, la unele se constată prezenţa deformării artificiale a craniilor, 50% fiind deranjate de jefuiri antice (contemporane). Sunt dispuse în gropi rectangulare, fără nişă sau altă amenajare specială. Ceramică lucrată cu mâna, fibulă cu port-agrafa înaltă, fusaiole, oglinzi cu tamga, catarame de încălţaminte, cercei, mărgele din lapislazuli, specifice sec. III
– sec. III-IV necropolă tip Sântana de Mureş – Cerneahov: cea mai mare cercetată până în prezent. Situată la E şi SE de incinta medievală, necropola birituală cuprinde până în prezent 434 de morminte dintre care 203 sunt de incineraţie iar restul de 231 reprezintă morminte de înhumaţie; baza de date pe care o asigură (câteva mii de obiecte de port şi podoabă) face să fie bine cunoscută cercetătorilor din Germania, Rusia, Ucraina, Franţa, Polonia, datorită importanţie descoperirilor, prezentate cu acribie de cercetători. Dintre acestea menţionăm ceramica cenuşie de bună factură, pahare din sticlă, arme, fibule, piepteni din os…
Sec. V-VII :
– 2 aşezări de tip Ipoteşti-Cândeşti: 14(12+2) locuinţe adâncite cu vetre mărginite de bolovani şi o groapă menajeră. 2 fibule cu piciorul întors pe dedesubt. Predomină ceramica lucrată cu mâna, existând şi forme atribuibile modei slave, iar importurile sunt reprezentate prin amfore.
– mormânt de călăreţ avar înhumat cu resturile parţiale ale unui cal, arme, piese de centură, piese de harnaşament (VIII? datorită cataramei de centură)
Sec. VIII-X :
– 3 aşezări de tip Dridu, locuinţe adâncite cu vatră de foc întărită cu bolovani, cu par central de susţinere a acoperişului, sau dispuşi la colţuri. Dintre piesele de inventar se remarcă ca număr ceramica, piese de port şi podoabă (cataramă în formă de liră)
Sec. XII-XIII:
– urme de viaţă la NV de incintă, pe malul stâng al Leaotei, datate relativ (mai noi ca Dridu, dar mai vechi decât orizontul XIV-XV)
MEDIEVAL (cercetări 1959-1964)
Târgului medieval îi corespund următoarele nivele cronologice :
– Nivel de secol XIV datat cu monede de la Vlaicu-vodă, Mircea cel Bătrân şi Radu I (1377-1384) Necropolă medievală sec. XIV : 6 morminte dintre care unele sunt tăiate de gropile unor morminte de secol XV.
– Nivel de XV Acest nivel este certificat documentar prin hrisovul din 1413 dat de Mircea cel Bătrân unde este menţionat târgul ca punct de vamă.: locuinţă de suprafaţă cu pivniţă, în care a fost descoperit un cerc din fier (probabil de la un butoi d=0,50m), Orizontului XV-XVI îi mai aparţin alte 14 locuinţe de tipul celor adâncite în pământ. Tot acestui nivel cronologic îi aparţine biserica ridicată de Vladislav II.
– Nivel XVI-XVII: locuinţă cu ziduri din piatră cu mortar, iar la Est de incintă au fost reperate locuinţele şi atelierele unor meşteri olari şi fierari, în timp ce la NV de curtea domnească sunt cele ce aparţin probabil negustorilor târgului. Acestui nivel îi aparţin şi 2 biserici, una presupusă a aparţine domniei lui Neagoe Basarab, iar cealaltă lui Mihnea Turcitul. Cele două mai păstrează mari porţiuni din pereţi realizaţi din cărămidă şi piatră, fiind decorate cu brâu din cărămizi tip dinţi de lup.
Incinta voievodală cu incintele sale şi biserica
Prima fază (A) e reprezentată de biserica lui Vlad-Ţepeş. În 1886, este presupusă a fi fost descoperită aici o pisanie ce atestă singura ctitorie religioasă a domnitorului. Necropolă medievală : 10 morminte anterioare incintei I, probabil aparţinând bisericii lui Vlad Ţepeş (1461), al cărei loc nu este în prezent cunoscut.
Cea de-a doua fază (B) o constitue apariţia primei incinte probabil construită începând cu vremea lui Neagoe Basarab, când Târgşorul este menţionat pentru prima dată ca fiind o curte domnească, fapt confirmat şi numismatic printr-o monedă de la Ferdinand I al Ungariei (pavaj turn). Se pare că incinta I era apărată de un braţ artificial al Leaotei, care suprapune complexe databile în secolele XIV-XV. Faptul este confirmat şi de descoperirea unor pive de apă şi dârste. Braţul a fost abandonat odată cu construirea incintei II şi acoperit cu moloz.
Turnul de intrare (suprafaţă 16m2 cu ziduri de grosimi cuprinse între 1,25 şi 1,60m)
Casa domnească zidită din registre alternante din cărămizi şi bolovani de râu; în cuprinsul acesteia au apărut sobe din teracotă şi discuri ornamentale. Mai menţionăm şi o construcţie adosată zidului de V.
În faza a treia (C) datată în a doua jumătate a secolul XVII, Antonie-vodă din Popeşti schimbă radical aspectul curţii domneşti. Astfel, prin hrisovul din 9dec.1671, vechea curte domnească este transformată în mănăstirea Turnu. Ca atare se construieşte (probabil peste biserica lui Ţepeş) o Biserică construită din cărămidă (17,50×7,50m), de tip mononavă, cu două cupole ce acoperă naosul şi pronaosul. În colţul de NV al pronaosului este o scară interioară de acces probabil spre o clopotniţă.
Se reclădeşte colţul din SV, se adaugă un corp de clădire compus din 5 încăperi pardosite pe latura de E , în timp ce pe cea din vest apare o clădire formată din 6 încăperi. Turnului de intrare i se adaugă o scară zidită şi suferă modificări la nivelul parterului.
În faza a patra (D) domnul C.Brâncoveanu ridică o a doua incintă şi pictează biserica lui Antonie-vodă. Din această epocă datează şi un hambar şi poate o bucătărie cu rigolă de scurgere ca şi o instalaţie sanitară.
În 1752 mănăstirea e închinată ca metoh Spitalului Pantelimon din Bucureşti, 50 de ani mai târziu fiind grav afectată de un cutremur, pentru ca înainte de 1864 mănăstirea să se spargă mutându-se la Târgşorul Nou.
Vom încheia această concisă, dar, sperăm, ilustrativă prezentare a complexităţii sitului de la Târgşor prin câteva consideraţii.
Cercetările de pe malurile Leaotei au făcut să apară urme de locuire ce definesc toate epocile din paleolitic şi până în secol XIX p.Chr. Practic este locul ideal pentru cercetători de a studia relaţiile şi interacţiunile dintre epoci, populaţii, mode. Unicatul descoperirilor îl reprezintă însăşi posibilitatea cercetării lor în paralel şi ca atare realizarea unei foarte importante comparaţii a datelor arheologice între diferitele ansambluri care alcătuiesc situl.
text: Bogdan Ciupercă, Andrei Măgureanu