În cadrul proiectului de cercetare „Bazinele Argeşului şi Dâmboviţei: în perioada Bronzului Final, Hallstatt-ului şi Latène-ului. Studiu interdisciplinar” o atenţie deosebită s-a acordat investigaţiilor arheologice de la Radovanu-Gorgana a doua, jud. Călăraşi şi Mironeşti-Malu Roşu, jud. Giurgiu. Ambele situri sunt amplasate pe promontorii ale terasei înalte din dreapta râului Argeş.
Investigaţiile mai vechi de la Radovanu (fig. 1), efectuate de Sebastian Morintz şi Done Şerbănescu, au permis constatarea că aici a funcţionat în perioada getică o fortificaţie cu şanţ şi val (sec. 2-1 a.Chr.). Sub stratul Latène s-a putut identifica un altul aparţinând Bronzului Final. Vestigiile din respectiva perioadă au oferit calea definirii de către Sebastian Morintz a unei noi manifestări culturale proprie sudului Munteniei şi nordului Bulgariei.
Reluarea cercetărilor la Radovanu în 2004 de către un colectiv mai larg, coordonat de dr. Done Şerbănescu, responsabil ştiinţific şi prof. dr. Cristian Schuster, responsabil ştiinţific-adjunct, format din specialişti de la diferite instituţii din ţară (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa din Olteniţa, Universitatea „Valahia” din Târgovişte, Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, Muzeul „Teohari Antonescu” din Giurgiu) şi străinătate (Muzeul Tutrakan, Bulgaria), au înlesnit abordarea în parametri ştiinţifici superiori a investigaţiilor.
Până în prezent au fost cercetate mai multe complexe – construcţii, gropi de provizii şi „menajere”, instalaţii de foc, şanturi – atât getice cât şi de epoca bronzului (fig. 2). Din materialul arheologic recuperat se remarcă alături de ceramică piesele din metal (arme, unelte, monede), din piatră, os şi corn (fig. 3).
text: Christian Schuster
În sarcina noastră a revenit reactualizarea planului topografic al sitului. Pe planul topografic am redat, cu roşu, suprafeţele săpate de către Sebastian Morintz şi Done Şerbănescu iar cu albastru noile secţiuni, deschise cu începere din 2004. Realizarea planului magnetometric al sitului, de către David Monsees (fig. 3) şi suprapunerea acestuia cu planul topografic, a permis planificarea săpăturilor pe campanii. Au putut fi identificate astfel numeroase complexe getice de suprafaţă.
Pornind de la interpretarea planului magnetometric, în campania din anul 2004 a fost trasată secţiunea S XXIV, unde au fost identificate două vase de provizii de mari dimensiuni. În aceeaşi manieră, în S. XXII/2005 şi suprafeţele investigate în 2006 au fost identificate şi cercetate mai multe vetre şi locuinţe.
O altă preocupare a noastră a constat în realizarea modelului tridimensional al sitului. Acesta va fi completat în permanenţă cu noile secţiuni deschise în cadrul campaniilor anuale de săpături. Prezentăm un detaliu de pe modelul tridimensional al secţiunii S. XXI. Modelarea o vom extinde şi la nivelul artfactelor.
Începând cu campania din 2006 s-a renunţat la deschiderea de secţiuni cu o lăţime de 2 m, optându-se pentru săparea în suprafaţă. Au fost săpate 12 suprafeţe (4×4 m). Se urmăreşte astfel surprinderea mai clară a modului de dispunere a locuinţelor din cadrul fiecărui nivel de locuire.
text: Alexandru Morintz