Situare: Aşezarea pre- şi protoistorică de la Popeşti este situată la o distantă de cca. 25 km sud-vest de Bucureşti, pe malul drept al Argeşului, pe capătul celui mai lung promontoriu din Câmpia Română (fig. 1).
Situl constă din trei aşezări: A (acropola, numită şi “Nucet”), B şi C; aşezările A şi B sunt despărţite printr-un val de apărate şi un şanţ, aşezările B şi C sunt separate printr-un şanţ de apărare (fig. 2).
Stratigrafia (fig. 3):
– Aşezarea A. Sub stratul vegetal actual se află cinci nivele de călcare de epocă Latène clasic (notate Lt II 1-5). Nivelele sunt succesive şi se datează (în principal cu fragmente de amforă cu ştampile epigrafe) între cca. 150 a. Chr. şi anul 2 (sau 4) p. Chr. Cele mai bine păstrate sunt resturile nivelelor inferioare – Lt II 1 şi Lt II 2 -. Aceste nivele au structură similară: un sancturar cu vetre decorate (fig. 4), o fântână aflată în apropierea sanctuarului, diverse ateliere, construcţii cu funcţie de locuinţă, de regulă fiecare cu câte un bordei cu funcţie menajeră. Există indicii că şi nivelele superioare au păstrat această structură a aşezării. Materialul arheologic constă într-o mare cantitate de ceramică locală (fig. 5), de imitaţie după ceramica elenistică (fig. 6) şi elenistică de import, unelte, podoabe şi, rar, arme de metal (mai ales fier, dar şi bronz), fragmente de sticlă (recipiente şi piese de port), mari cantităţi de monede de argint şi bronz – găsite izolate sau în tezaure (fig. 7) – etc. Structura de tip urban a aşezării (fig. 8), faptul că, în Muntenia acestei perioade, este situl cu cea mai mare cantitate de import elenistic şi singura aşezare de tip dava, amplasarea pe malul Argeşului (principala cale de comunicare între zona Dunării de Jos şi Transilvania) etc. l-au făcut pe prof. Radu Vulpe să identifica aşezarea de la Popeşti cu Argedaon, menţionată în decretul din Dynisopolis pus în cinstea lui Akornion. Astfel, situl de la Popeşti este probabil să fi fost reşedinţa tatălui lui Burebista.
– Stratul următor se plasează în Hallstatt-ul mijlociu şi constă – în principal – din resturi arhitectonice sporadice şi ceramică fragmentară de tip Basarabi (aprox. sec. 8 a. Chr.).
– Dedesubt se află un strat Hallstattian timpuriu cu resturi de locuire (construcţii şi gropi) şi material ceramic Pre-Basarabi de tip Popeşti (datat aprox. sec. 10 a. Chr.). Acesta suprapune un strat cu resturi de construcţii, gropi şi ceramică Pre-Basarabi de tip Novaci (aprox. sec. 9 a. Chr.).
– Straturile de dedesubt se plasează în Bronzul târziu şi nu sunt despărţite de un strat steril de cele de deasupra lor: stratul cu ceramică de tip Zimnicea-Plovdiv (aprox. sec. 14 sau 13 a. Chr.) se continuă cu un val de pământ şi un şanţ de apărare aferent şi prezintă pe alocuri două nivele de călcare; stratul cu ceramică Fundeni-Govora (fig. 9), datat cu radiocarbon înainte de 1400 a. Chr., se continuă cu o fortificaţie construită din cărămizi rotunde şi pari de lemn. Acestea sunt singurele aşezări fortificate cunoscute în Bronzul târziu din Muntenia (fig. 3).
– Cel mai vechi nivel de locuire conţine ceramică Glina şi piese de silex şi este foarte rău păstrat.
– Aşezarea B constă într-o locuire de epocă Latène care suprapune un strat Hallstattian timpuriu cu material ceramic Pre-Basarabi de tip Popeşti.
– Aşezarea C are doar urme sporadice de locuire.
*
Un sit care apare în literatura de specialitate uneori sub numele de Popeşti, alteori sub numele de Popeşti-Novaci se află la cca. 1,5 km sud-vest se află o necropolă tumulară, care suprapune resturile unei aşezări multistratificate: Basarabi, Pre-Basarabi (de tip Novaci) şi Bronz târziu şi mijlociu (un strat Fundeni-Govora şi două straturi Tei-Stejar).
Situl de la Popeşti era cunoscut în general în literatura de specialitate datorită davei Latène, dar săpăturile din ultimii 15 ani arată că aşezarea preistorică nu era de mai mică importanţă. Un rol în acest sens trebuie să-l fi jucat şi amplasarea locuirii pe Argeş, principala arteră de comunicaţie din zonă.
Bibliografie (pe lângă bibliografia mai veche al cărei principal autor este RADU VULPE, lucrările mai recente sunt):
A. VULPE, “50 years of systematic archaeological excavations at the pre- and protohistoric site at Popeşti”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 19-37; N. PALINCAŞ, “Social Status and Gender Relations in Late Bronze Age Popeşti. A Plea for the Introduction of New Approaches in Romanian Archaeology”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 39-53; eadem, “Zur chronologischen Stellung der kannelierten (Vor-Basarbi-) Keramik von Popeşti, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 55-64; M.-M. STAVRESCU-BEDIVAN, “L’étude du matériel archéobotanique issu du site de Popeşti (1954-2000)”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 65-70; V. DUMITRAŞCU, “The 2001 Campaign in the Early Iron Age Settlement at Popeşti – A Zooarchaeological Analysis”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 71-75; C. PREDA, N. PALINCAŞ, “A Tetradrachms Hoard from Settlement “A” at Popeşti (District Giurgiu)”, în Dacia NS 48-49, 2004-2005, p. 77-98; N. PALINCAŞ, “Scurtă prezentare a săpăturilor din sectorul Σ al aşezării de la Popeşti (jud. Giurgiu). Campaniile 1989-1993, în Cercetări arheologice Muzeul Naţional de Istorie a României 10, 1997, p. 173-192; G. TROHANI, “Aşezarea de la Popeşti, jud. Giurgiu. Campaniile 1988-1991. Secţiunea Π. Raport preliminar”, în Cercetări arheologice Muzeul Naţional de Istorie a României 10, 1997, p. 193-230; N. PALINCAŞ, “Valorificarea arheologică a probelor 14C din fortificaţia aparţinând Bronzului târziu de la Popeşti, judeţul Giurgiu”, în Studii şi cercetări de istorie veche şi arheologie 47, 1996, 3, p. 239 – 288 (“Archäologische Auswertung der 14C – Proben aus einer spätbronzezeitlichen Wallanlage von Popesti (Rumänien)”, în Archäologisches Korrespondenzblatt 30/2, 2000, p. 209 – 226).