Eugen Nicolae (1955-2024)

reprezentant de seamă al cercetării științifice din România, eminent specialist în numismatică islamică (Hoarda de Aur și Imperiul Otoman), având de asemenea variate preocupări de numismatică antică, bizantină și medievală, de sigilografie, metrologie, epigrafie islamică, studiul artelor minore islamice și medievale, cu o pasiune susținută pentru cercetarea și reconstituirea începuturilor statului medieval Moldova.

Absolvent al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în 1997 susținea aici prima teză de doctorat în numismatică islamică. La debutul carierei academice, aproape două decenii a participat la cercetări arheologice din importante situri de epocă romană din Oltenia. Din 1983 cercetător științific, a activat statornic la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, unde a devenit șef al Cabinetului Numismatic (2004), director adjunct (2005-2016) și director (2016-2024). A întreprins stagii de documentare la Sankt-Petersburg, Lausanne, New York, Chișinău, Belgrad, Istanbul, Paris și Berlin. Cu o activitate publicistică remarcabilă, promovând cele mai înalte standarde și rigoare științifică, a fost membru în comitetele de redacție ale revistelor Buletinul Societății Numismatice Române (1983-2009), Studii și Cercetări de Numismatică (1984; redactor responsabil din 2010), Dacia N.S. (2009; redactor șef din 2016), Materiale și Cercetări Arheologice (2016), Revista de Cercetări Arheologice și Numismatice (2015), respectiv membru în colegiile de redacție ale publicațiilor din R. Moldova Stratum plus (2000), Tyragetia (2008), Revista Arheologică (2008) și Arheologia preventivă în Republica Moldova (2015). A fost redactor coordonator al Enciclopediei arheologiei şi istoriei vechi a României (1984-2000), redactor științific a 11 volume de numismatică, arheologie, istoria arhitecturii, studiul artelor şi folclor și autor a peste 100 de lucrări publicate. De asemenea, a fost membru al Societății Numismatice Române (1980-2010; președinte, 2008-2010), Societății Numismatice din R. Moldova (2002), Societății de Genealogie, Heraldică şi Arhivistică „Paul Gore”, respectiv membru de onoare al Societății Numismatice Croate (1988) și membru corespondent al Institutului Arheologic German (2018). A participat la numeroase conferințe și congrese naționale și internaționale de numismatică, de istorie și arheologie, de studii otomane și pre-otomane, precum și la Adunările Generale ale Comisiei Internaţionale de Numismatică din 2003 (Madrid), 2009 (Glasgow) şi 2015 (Taormina). Din anul 2000 a inițiat și co-organizat Simpozioanele de Numismatică de la Chișinău, puse în valoare inclusiv prin publicarea a cinci volume de comunicări, studii și note.

Cercetările sale au adus contribuții fundamentale cu privire la: pătrunderea monedelor cufice la est de Carpați, monedele locale din Basarabia din perioada formării Moldovei și difuziunea decorului pseudo-cufic în spațiul românesc (sec. XIV-XVI); sistematizarea și datarea asprilor sultanilor Bayezid II, Selim I și Süleyman I; tipologia șahiilor (dirhemilor) asiatici de la sfârșitul sec. XVI; cunoașterea singurului atelier monetar otoman de la nord de Dunăre, Mudava (Moldova Veche, jud. Caraș-Severin); evidențierea imitațiilor și falsurilor românești după asprii și şahiii (dirhemii) otomani (sec. XV-XVI); argumentarea procesului de desprindere a Basarabiei de Hoarda de Aur înainte de 1369 și localizarea stăpânirii „principelui Dimitrie” acolo în acest context; identificarea emblemei Ţării de Jos a Moldovei; originea „zloţilor tătăreşti” și relația lor cu ortul lui Despot Vodă; datarea timpurie a monedelor şi contramărcilor de tip Asprokastron (Cetatea Albă); succesiunea unor emisiuni monetare de la Mircea cel Bătrân; confirmarea datării brâielor de la Mânăstirea Bistrița atribuite marelui ban Barbu Craiovescu (prin descifrarea unei ştampile cu inscripţie osmană); publicarea celui mai vechi etalon moldovenesc de lungime (sec. XVI). Începând din 1993, a recuperat și valorificat informații despre mii de monede și piese arheologice (inclusiv tezaure) descoperite în R. Moldova, risipite pe piața de antichități sau aflate în colecții private, mai târziu inițiind și sprijinind cercetările arheologice din situl de epocă romană de la Pruteni. Cu specialiștii din Moldova de la est de Prut a păstrat relații de prietenie și colaborare statornică. În 1992-1993 a preluat și a adus în colecția institutului importanta donație de medalii, monede și publicații Dominik Nicol (New York). S-au adăugat activității sale participarea la coordonarea Grupării Europene de Cercetare „Descoperiri monetare” (2007-2010), la două importante programe de cercetare în domeniul arheometalurgiei (2005-2010), precum și organizarea Expoziției dedicate Centenarului Societății Numismatice Române la Madrid în 2003.

Din 2004 dr. Eugen Nicolae a coordonat la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” lucrări de doctorat cu tematică diversă, de la numismatică și arheologie romană și medievală la istoria artei, formând numeroși tineri cercetători, cărora le-a îndrumat cu răbdare pașii în cariera științifică. Personalitatea sa distinsă, caracterizată de o fire veselă și dinamică, de o energie nesecată, capacitatea de a rezolva cele mai încâlcite probleme și de a insufla curaj și încredere celor din jur, empatia și generozitatea, vor rămâne vii în amintirea colegilor și discipoliilor săi.  

Prin dispariția sa cercetarea științifică, nu doar numismatică, a pierdut un reper de neînlocuit.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!