PROIECTUL NR. 1
a. Denumire: LOCUIRI PALEOLITICE PE TERITORIUL ROMÂNIEI. PALEOMEDIU, CADRU CRONOLOGIC ȘI CULTURAL
b. Coordonator: dr. Roxana Dobrescu (CŞ I);
c. Colectivul de cercetare: dr. Roxana Dobrescu (CŞ I), dr. Adrian Doboș (CȘ III), dr. Valentin Dumitrașcu (CȘ II), dr. Alexandru Ciornei (CȘ III);
d. Termen de realizare: permanent;
e. Teme de cercetare:
TEMA 1: Bazinul Oașului și Maramureșului în timpul Paleoliticului Superior. Cadrul cronologic și cultural;
TEMA 2: Începuturile Paleoliticului Superior în Banat și arcul carpatic;
f. Stadiul actual al cunoştinţelor în domeniul respectiv:
TEMA 1: nord-vestul Transilvaniei s-a bucurat de o cercetare sistematică: M. Roska în 1928, C. S. Nicolăescu-Plopşor în 1957, M. Bitiri în anii ʾ60–70, Al. Păunescu şi C. Ivanciuc în 1987–1990, R. Dobrescu şi A. Tuffreau în 2005–2006. Zona este marcată geografic de existenţa celor două micro-depresiuni intracarpatice, Oaş şi Baia Mare, situate la contactul dintre câmpia Someş-Tur şi grupul septentrional al munţilor vulcanici Oaş-Gutâi. Particularităţile mediului fizico-geografic au oferit condiţii excelente unei locuiri intense, iar deschiderile create de râurile Tur şi Talna, spre vest, şi zonele destul de joase ale Carpaţilor spre nord-vest, au facilitat stabilirea unor relaţii cu zonele învecinate: câmpia Someşului, bazinul Kosice şi poate, de ce nu, cu grupurile din Moldova. Din cauza deflaţiei puternice din zonă, nivelurile arheologice se află la mică adâncime (în jur de 0,50 m), ceea ce a avut drept rezultat aprecieri şi încadrări geologice imprecise. În anii ʾ70–80, determinarea geocronologică a culturilor paleolitice a fost stabilită pornindu-se de la rezultatele analizelor pedologice făcute de H. Asvadurov (H. Asvadurov et alii 1964, 1970) şi a analizelor de polen datorate Ştefanei Roman (H. Asvadurov et alii 1970) şi lui M. Cârciumaru (1980). Conform acestor cercetări, aşa-numitul Musterian tardiv aparţine interstadiului WI/ WII, Aurignacianul WII (poate şi WII/ WIII), iar Gravettianul WII/ WIII (?) şi WIII. Materialul litic aurignacian a fost reluat şi reinterpretat de către R. Dobrescu în cadrul lucrării Aurignacianul din Transilvania, stabilindu-se trei faze de dezvoltare a acestei culturi în zonă: Faza I (Aurignacian precoce – Buşag), Faza II (Călineşti II), Faza III (Boineşti, Remetea Şomoş I – II, Călineşti I). Cercetările recente de la Boineşti (2005–2006) au schimbat sensibil încadrarea cronologică a sitului. Astfel, datările de tip IRSL, studiul tafonomic, analiza materialului litic şi remontajele efectuate pe acest material au permis identificarea a trei unităţi arheologice D1, C1 şi C. Aceste unităţi arheologice corespund Musterianului (D1 aparţine unei faze târzii a MIS 3) şi Aurignacianului (C1 şi C remaniate în Holocen). Rezultatele obţinute la Boineşti au avut drept consecință continuarea cercetărilor şi asupra celorlalte aşezări din zonă cu extindere spre Bazinul Transilvaniei, respectiv situl de la Ileanda – Perii Vadului, având ca obiectiv efectuarea de cercetări de suprafaţă, sondaje, datări. De asemenea, un studiu aprofundat al materiilor prime (surse, circulaţie) ar putea clarifica, pe viitor, atât relaţiile dintre comunităţile umane din marea depresiune intracarpatică, cât şi posibilele legături dintre acestea şi cele din zonele est-carpatice;
TEMA 2: în urma cercetărilor din ultima decadă, în siturile din Paleoliticul Superior din Banat a fost confirmat faptul că siturile atribuite Aurignacianului din această regiune sunt foarte vechi, cu vârste în jurul a 40000 BP. Prin urmare, Banatul reprezintă o zonă cheie în înțelegerea populării Europei cu oamenii anatomic moderni, iar ipoteza folosirii culoarului Dunării drept cale de acces spre Europa rămâne în continuare viabilă. Intenția este de a extinde cercetarea spre spațiul transilvan, unde descoperirile de situri arheologice, unele cu fosile umane vechi, indică o zonă cu ridicat potențial paleolitic superior în elucidarea problemelor privind ocuparea vestului României de-a lungul Pleistocenului Superior;
g. Scop: îmbogățirea informației arheologice pentru obținerea unei imagini cât mai complexe și coerente privind locuirile paleolitice din spațiul menționat; realizarea unor studii monografice;
h. Material şi metode de lucru: lucru în depozitele institutului şi ale muzeelor, cercetări de teren pentru depistarea de noi aşezări şi sondaje de verificare, săpături arheologice;
i. Rezultate scontate: vezi punctul g;
j. Valorificarea rezultatelor:
Roxana Dobrescu – publicarea în întregime a materialului litic de la Bușag – Coasta Bușagului, în vederea realizării unei monografii de sit (2022);
Adrian Doboș – participarea la o campanie de săpaturi în peștera Copta Mare, jud. Hunedoara; predarea la tipar a unui studiu referitor la cercetările din Banat (2022);
Valentin Dumitrașcu – analiza eventualelor resturi osteologice din cercetările din curs;
k. Colaborări în ţară: dr. Mihai Florea (Muzeul Național de Istorie a României, ridicare topografică), Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureș, Baia Mare;
l. Colaborări în străinătate: dr. Agnes Lamotte, dr. Alain Tuffreau (Mission Archéologique Française), dr. Sanda Balescu (Université de Lille), Antoine Kostek (INRAP), dr. Wei Chu (Universitatea din Köln, Germania);
m. Bugetul solicitat:
n. Alte subvenţii de cercetare: