Poziţia aşezării
Aflată la o distanţă de 1250 m de Remetea Şomoş, aşezarea se situează pe locul cel mai înalt al unui pinten vulcanic, orientat sud-vest-nord-est; una din laturile sale domină la sud-est de o manieră abruptă pârâul Valea Rea, iar cealaltă latură se prezintă sub forma unei pante mai line prezentând un strat argilos. Extremitatea de nord-est a pintenului vulcanic care domină râul Lechincioara este barată de o ridicare de pământ în care se află vestigiile unei cetăţi protoistorice.
Cercetări arheologice
Descoperită în 1957 de C.S. Nicolǎescu-Popşor şi Elena Covaci. Ei au identificat două niveluri arheologice atribuite unui Musterian final şi unui Aurignacian mijlociu. Săpăturile au fost reluate în 1960, 1962 şi 1967 de către Maria Bitiri, care a decapat o suprafaţă totală de 250 m2. Au fost recunoscute trei niveluri arheologice, diferenţiate mai mult pe baze tipologice decât stratigrafice: Gravettian în depozitele orizontului A, Aurignacian într-un un limon maroniu, Musterien tardiv în depozite argiloase roşcate.
În 2005 şi 2006 au fost efectuate cinci sondaje în locul cel mai înalt, aproape de o bornă topografică (47°53’ 56N, 023° 20’ 01E), situându-se la cota 216 după o hartă mai veche şi la cota de 219 m după relevarea prin GPS. Implantarea sondajelor a fost dictată de necesitatea observării poziţiei vechilor săpături cât şi de rezultatele obţinute în urma carotării.
Sondajele au pus în evidenţă următoarea succesiune stratigrafică:
– sol de suprafaţă (gr. max. : 0,30m) conţinând în partea inferioară, la limita cu depozitul următor, material litic (nivel arheologic C, probabil Gravettian)
– silt brun gălbui închis (10 YR 4/4 şi 4/6), argilos, cu o grosime maximă de 0,30 m (nivel C1, Aurignacian)
– silt brun închis (7,5 YR 5/6), argilos, observabil pe o grosime de 0,40 m la 0,90 m, aşezat pe blocuri mari de andezit ce constituie substratul. În sondajul B4, partea superioară a limonului argilos a livrat piese litice (nivel D, paleolitic mijlociu), separate de cele din nivelul C1 de 0,15 până la 0 ,20 m de un sediment steril.
În urma celor două campanii a rezultat un total de 1372 de piese litice. Materia primă, extrem de variată este reprezentată de roci magmatice efuzive (dacit, andezit, obsidian), roci metamorfice (cuarţit), roci sedimentare clastice (gresie, marne), roci sedimentare de precipitaţie ionică (silex, jaspuri etc), roci nediferenţiate.
Uneltele sunt dominate masiv de grattoare: pe vârf de lamă, carenate şi diverse. Alte tipuri de unelte: racloare, burine, lame şi lamele retuşate, perçoir etc.
Secvenţa stratigrafică observată la Boineşti corespunde unui strat subţire argilos specific depresiunilor, afectând substratul compus din roci vulcanice. Originea sedimentelor este, deci, locală. Au fost efectuate o serie de prelevări pentru datări IRSL. Cărbunii prelevaţi constituie obiectul unor datări 14C. Rezultatele vor putea fi confruntate cu cele obţinute prin metoda IRSL. În diferitele niveluri, prezenţa nucleelor, a produselor de debitaj şi a uneltelor ne fac să ne gândim că acest material nu indică simple halte de vânătoare, ci mai degrabă campări de mai lungă durată. Implantarea lor a fost impusă de poziţia excepţională care a permis observarea bazinului Oaş pe distanţe de mai mulţi kilometri de jur împrejur, permiţând totodată observarea deplasării marilor ierbivore.