Nuntaşi, com. Istria, jud. Constanţa
Săpături în două aşezări greco-indigene din chora Histriei, Nuntaşi I şi II (responsabil şantier)
În aşezarea numită convenţional Nuntaşi I, aflată la 12,5 km vest de Histria, s-a efectuat un singur sondaj stratigrafic. El ne-a permis stabilirea începuturilor sale către mijlocul sec. VI a.Chr. Momentul încetării locuirii în acest sit este încă neclar. Ultimul nivel, bine păstrat, datează de la sfârşitul sec. IV a. Chr., dar descoperirile ceramice de la suprafaţa terenului, foarte răscolit de intervenţii moderne, par să indice continuarea existenţei sale până spre sfârşitul sec. II a. Chr.
Mult mai fructuase s-au dovedit cercetările din aşezarea Nuntaşi II, situată la 10 km vest de Histria. Ea a fost fondată de histrieni la sfărşitul sec. VII a. Chr.- începutul sec. VI a. Chr. aşa cum o demonstrează materialul ceramic descoperit.
Aspectul locuirii arhaice nu este încă bine precizat din cauza dificultăţilor obiective pe care o implică o astfel de cercetare. Amintim doar adâncimea la care se află stratul arhaic în raport cu suprafaţa actuală a terenului (mai mult de 2 m), nivelul ridicat al pânzei de apă freatică în continuă creştere şi construcţiile ulterioare, care au restrâns spaţiul ce putea fi cercetat.
În ciuda acestor dificultăţi, se poate afirma că în această perioadă situl a fost intens locuit (s-au înregistrat patru faze constructive, dintre care ultimele trei sunt reprezentate de construcţii cu ziduri din pietre de şist legate cu pământ). El ocupă, cel puţin pe latura nordică, o arie mai restrânsă decât în secolele următoare.
Epoca clasică este reprezentată prin trei niveluri mobilate cu construcţii de mari dimensiuni.
În epoca elenistică (a doua jumătate a sec. IV a.Chr.-sec. II a. Chr.) situl de la Nuntaşi II ocupă suprafaţa cea mai mare. Spaţiul locuit are un aspect organizat, toate construcţiile sunt orientate NE-SV. Către sfârşitul său, străzi pavate cu pietricele mărunte bătute în lut par să urmeze aceeaşi orientare.
Deocamdată nu putem preciza momentul final al acestei aşezări. Lucrările agricole şi de îmbunătăţiri funciare au deranjat ultimele niveluri. Tot ce putem afirma cu certitudine este că cele mai recente fragmente ceramice descoperite în condiţii stratigrafice clare datează din a doua jumătate a sec. II a. Chr.
text: Domăneanţu Catrinel