Membru marcant al Institutului în care a fost angajat în anul 1964, după absolvirea Facultății de Istorie a Universității din București, parcurge toate treptele carierei profesionale, de la arheolog stagiar la cercetător științific principal I, ocupând și funcția de director adjunct în perioada 1990-1994.
Teza de doctorat susținută în 1978, sub coordonarea Ion Nestor și Dumitru Berciu devine o contribuție fundamentală la arheologia populațiilor din sec. II-I a. Chr. în spațiul est-carpatic.
Profesor asociat (1994-1996), apoi titular (1996-2007) la Facultatea de Istorie a Universității din București, susține cursurile de Arheologie generală, Arheologie funerară, Cultura geto-dacică clasică, Istoria arheologiei. Rigoarea și pasiunea cu care își susținea prelegerile la catedră au marcat generațiile de studenți care au avut șansa de a-l avea Profesor. În această calitate, fundamentată pe vasta experiență de cercetător, a militat pentru introducerea studiilor de arheologie în învățământul universitar bucureștean.
A fost membru în colegiul de redacție al revistei SCIV(A) în perioada 1972-2017 și redactor-șef între 1995-2009.
În 1976 a primit premiul “Perpessicius” acordat de Muzeul Literaturii Române și de revista Manuscriptum pentru cea mai bună ediție critică a anului (Al. Odobescu, Opere, IV), iar în 1993, Academia Română îi acordă premiul “Vasile Pârvan” pentru monografia Die Poienești-Lukaševka-Kultur. Specializat în arheologia epocii fierului a condus săpături sistematice de amploare la Borosești, Cârlomănești, Poienești, Romula și Zimnicea.
Devine membru corespondent al Institutului Arheologic German (1991); membru corespondent al Institutului de Arheologie al Academiei Bulgare (2007); membru de onoare al Institutului de Arheologie din Iași (2007); membru de onoare al Institutului de Studii Sud-Est Europene (2009); a fost bursier al Fundației “Alexander von Humboldt” în mai multe rânduri.
Locul lui Mircea Babeș este marcat deja în istoria arheologiei din România, prin opera sa edită. A fost un arheolog excepțional, un spirit exigent și riguros, un Profesor dedicat și generos, exemplu de probitate morală și profesională, un apărător redutabil al patrimoniului național.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!