Arhiva fotografică a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan”

Institul de Arheologie „Vasile Pârvan” este deținătorul uneia dintre cele mai mari arhive fotografice din domeniul arheologiei în această parte a Europei. Dincolo de valoarea științifică intrinsecă, această arhivă reprezintă și o reflectare a schimbărilor în tehnicile de fotografie începând cu sfârșitul scolului XIX și până la începutul secolului XXI, de la negativele pe sticlă la fotografia digitală.

Arhiva fotografică a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” constă în prezent din:

• ●fondul Muzeului Național de Antichități (1864-1956);
• ●fondul Institutului de Arheologie din București (1956-1990);
• ●fondul Institutului de Tracologie (1980-1998).

Inventarierea arhivei este în desfășurare, până la acest moment fiind identificate:

• ● peste 25000 de negative pe sticlă, în diverse formate și tehnici;
• ● mai mult de 10000 de role și foi de film negativ și pozitiv, majoritar alb-negru;
• ● aproximativ 15000 de diapozitive;
• ● peste 15000 de fotografii, alb-negru și color, în diverse formate și tehnici și numeroase alte piese fotografice;
• ● filme cinematografice;
• ● o cartotecă cu aproximativ 11000 de fișe, fiecare fișă corespunzând, în principiu cel puțin, unui negativ fotografic.

În prezent, în condițiile unui proces în desfășurare privind inventarierea, prezervarea, conservarea și digitizarea materialului fotografic, putem afirma că primele fotografii aflate în arhiva fotografică a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” datează din perioada cercetărilor lui Gr. Tocilescu la Adamclisi (sf. sec. XIX) și sunt opera fotografului francez stabilit la Constanța, Anatole Magrin.

Majoritatea imaginilor are ca subiect arheologia, fie că vorbim de piese fotografiate în studio, pe teren sau în depozite, fie că vorbim de clișee din numeroasele campanii de cercetări desfășurate de membrii institutului. Cvasi-totalitatea acestui material acoperă teritoriul României de azi, dar și o bună parte din zonele aflate în componența României până în 1940. Există de asemenea numeroase imagini cu situri arheologice și monumente istorice din afara granițelor României, o parte din ele provenind probabil din materialul didactic de la Seminarul de arheologie al Universității din București.

Deși materialul fotografic acoperă întregul teritoriu al României, este evident, chiar și în această fază a cercetării, că situl cu cele mai multe imagini aflate în arhivă este Histria, începând cu campaniile lui Vasile Pârvan și terminând cu cele sub conducerea lui Petre Alexandrescu de la începutul anilor ‘90 ai secolului XX.

Printre imaginile valoroase pentru istoria arheologiei românești trebuie menționate și mai multe serii de portrete ale membrilor Muzeului Național de Antichități și ulterior ai Institutului de Arheologie din București, realizate în studio dar și pe teren.

În afara acestor materiale asociate cu domeniul arheologiei în arhivă se găsesc și numeroase imagini ce privesc arta religioasă, obiecte de cult, biserici, mănăstiri, fotografiile fiind realizate predominant în perioada 1900-1940. De asemenea, mai există și un fond de fotografie etnografică, ilustrând diverse obiceiuri ale țăranilor români, documentate în perioada 1960-1970.

Pe lângă aceste trei mari grupe de material fotografic mai există numeroase alte imagini care provin fie de la fotografii Institutului, fie din arhivele personale ale cercetătorilor și care ilustrează diverse evenimente personale, călătorii, angajamente comerciale etc.

Din păcate, majoritatea materialului fotografic nu mai are ambalajul original, nici vreo indicație privind identificarea, localizarea sau datarea, fie că este vorba de artefacte sau situri arheologice. La acest moment putem afirma că cea mai mare parte a materialului fotografic realizat înainte de cel de al doilea război mondial nu prezintă nici un detaliu scris privind identificarea. Existența cartotecii, înființată la mijlocul anilor ‘60 ai secolului trecut și care își încetează existența în anii 90, reprezintă astfel un instrument deosebit de util în acest efort de datare și identificare a imaginilor din acea perioadă.

Starea de conservare a materialelor fotografice este diferită pentru fiecare în parte. Astfel, materialele cele mai fragile, mai afectate de trecerea timpului, de condițiile improprii de ambalare, de numeroasele mutări ale arhivei și de diversele lucrări de amenajare efectuate sunt negativele pe sticlă.

O altă categorie de documente fragile o reprezintă fotografiile pe carton realizate în tehinca albuminei, datând de la sfârșitul secolului XIX Toate materialele suferă de asemenea, în diverse grade, din cauza expunerii de-a lungul timpului la soare, praf sau umiditate. Ele reprezintă prioritatea zero în eforturile noastre de restaurare, conservare și prezervare.

La acest moment este în desfășurare un proiect în vederea inventarierii si digitizării arhivei fotografice a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”. În felul acesta se va putea asigura evidența unuia dintre cele mai importante fonduri documentare în domeniul arhologiei din România în vederea facilitării accesului cercetătorilor la documente cu un grad extrem de mare de fragilitate. De asemnea vor putea fi puse la dispoziția publicului larg documente de interes pentru istoria arheologiei în România prin publicarea lor online pe site-ul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.

Curator arhivă: Cătălin I. Nicolae

Aprilie 2020