PROIECTUL NR. 5.7
a. Denumire: SOCIETATE ȘI PUTERE ÎN ȚARA ROMÂNEASCĂ (cca 1400 – cca 1600). STUDIU DE CAZ: ANALIZA INTERDISCIPLINARĂ ȘI INTERPRETAREA INTEGRATĂ A COMPLEXELOR FUNERARE MEDIEVALE DE LA BUFTEA – LA CÂRNA/MĂNEȘTI.
b. Coordonator: dr. Alexandru Morintz (CȘ II);
c. Colectivul de cercetare:
dr. Cristian Schuster (CȘ I), dr. Alexandru Morintz (CȘ II), drd. Dorin Sârbu (CȘ), dr. Raluca Kogălniceanu (arheologie);
dr. habil. Adrian Bălășescu (CȘ II), dr. Alexandra Comșa (CȘ II), dr. Gabriel Vasile (CȘ III), Franceska Știrbu (doctorand) (antropologie, bioarheologie);
dr. Marius Blaskó (CȘ III), dr. Aurel Vîlcu (CȘ I), dr. Eugen Nicolae (CȘ I) (numismatică).
Proiectul se va derula în cadrul unui parteneriat între Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Muzeul Municipiului București, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, Facultatea de Istorie a Universității din București și Facultatea de Matematică și Informatică a Universității de Vest din Timișoara, evidențiat în cadrul temelor de cercetare incluse, propuse mai jos.
d. Termen de realizare: 2030;
e. Stadiul actual al cunoștințelor în domeniul respectiv:
Primele investigații în situl Buftea-La Cârna/Mănești au fost efectuate de către Aristide Ștefănescu, în cadrul unor campanii anuale de cercetări arheologice sistematice, derulate în perioada 1972–1982. Scopul inițial a fost acela de a cerceta ruinele unei biserici, denumită de către localnici Mănăstirea Cârna. Rezultatele cercetărilor asupra întregii zone au fost valorificate parțial prin comunicări, studii și articole (materialul inedit, precum și documentația de șantier, se păstrează în arhiva Muzeului Municipiului București). Referitor la vestigiile funerare medievale, Aristide Ștefănescu a ajuns la următoarele concluzii: existența unei biserici de zid, încadrată tipologic în prima jumătate a secolului al XVI-lea, înconjurată de un cimitir (III), datat, pe baza monedelor descoperite în câteva morminte, în secolele XVI-XVII; funcționarea parțial simultană a altor două cimitire (II și III), anterioare ca datare, tot pe baza monedelor, în secolele XIV-XV.
Prin noile cercetări, derulate în perioada 2020–2021 de către Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, în cadrul unui proiect de cercetare arheologică preventivă, au fost documentate aproximativ 1000 de complexe funerare. De asemenea, au fost completate informațiile referitoare la biserică, păstrată în prezent doar prin fundație, nemaifiind vizibilă la suprafața solului din cauza lucrărilor agricole. Noile cercetări au confirmat încadrările cronologice propuse de către Aristide Ștefănescu și au permis avansarea unor noi ipoteze. Prima se referă la existența unei întreruperi a înmormântărilor în zonă, vreme de aproape 50 de ani (ultimul sfert al secolului al XV-lea și al doilea deceniu al secolului al XVI-lea). A doua ipoteză, avansată de către Eugen Nicolae (în comunicarea Sindromul Poienești – un bilanț moldovenesc și perspectiva unui dosar muntenesc, co-autor: Raluca Kogălniceanu, susținută în cadrul conferinței „Situl medieval de la Buftea-La Cârna/Mănești. Cercetări arheologice și întrebări istorice”, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 24 iunie 2023) se referă la inventarele funerare, unde analiza de până în prezent a documentat pe 17 dintre inelele descoperite la Buftea (toate datate în sec XIV–XV) un ornament (de origine islamică) cu analogii la Poienești (jud. Vaslui), dar și în Maramureș și Republica Moldova. Fără îndoială, analizele post săpătură ale necropolei sunt abia la început şi vor oferi multe şi incitante ipoteze de lucru, care se pot transforma în achiziţii teoretice importante pentru arheologia funerară a epocii medievale în general.
f. Scop: unificarea și sintetizarea cercetărilor din situl medieval de la Buftea – La Cârna/Mănești, prin integrarea materialelor și a documentației inedite din arhiva Muzeului Municipiului București (în perioada 1972–1982, autorul cercetărilor: Aristide Ștefănescu), cu cele rezultate din cercetarea arheologică preventivă efectuată de către Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (în perioada 2020–2021, coordonator: Alexandru Morintz).
g. Material şi metode de lucru: proiectul propune o abordare interdisciplinară și cuprinde opt teme de cercetare:
5.7. T 1: Tema 1. Fondul de arhivă Aristide Ștefănescu privitor la situl Buftea – La Cârna/Mănești (Dan Pârvulescu, Elena Gavrilă, Raluca Moței, Alexandru Morintz)
Scopul urmărit este acela de a unifica, la nivel de informație, materialele și documentația arheologică păstrată în arhiva și depozitele Muzeului Municipiului București cu cele rezultate din noile cercetări (2020-2021), întreprinse de către Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Sunt vizate următoare activități, menite a se derula în perioada 2024-2028:
– transpunerea planurilor de șantier în format dwg și georeferențierea acestora;
– transcrierea carnetelor de șantier;
– realizarea unei liste comune a obiectelor de inventar funerar descoperite de către Aristide Ștefănescu și în cadrul noilor cercetări, inclusiv fotografierea pieselor;
– organizarea anuală a unor mese rotunde destinate prezentării unui anume tip de artefact, documentat atât în cercetările vechi cât și cele noi (eventual, inelele ar putea face obiectul unei prime asemenea reuniuni, în cadrul sesiunii Institutului).
5.7. T 2: Tema 2. Cercetări vechi și noi în zonele limitrofe sitului Buftea – La Cârna/Mănești (Cristian Schuster, Alexandru Morintz, Raluca Kogălniceanu)
Pentru mai buna înțelegere a dinamicii evoluției comunităților umane pe teritoriul orașului Buftea şi a împrejurimilor sale, se prevede realizarea următoarelor materiale:
- Cadrul geografic al bazinului Colentinei inferioare – termen de realizare 2024;
- Siturile arheologice şi monumentele istorice de pe raza orașului Buftea (sinteză) – termen de realizare 2024 (articol într-una din revistele institutului);
- Prelucrarea finală a informațiilor şi materialelor cu privire la Situl 22a – termen de realizare 2025 (articol într-una din revistele institutului);
- Prelucrarea finală a informațiilor şi materialelor preistorice din Situl Cârna/La Mănești – termen de realizare 2026 (articol într-una din revistele institutului);
- Siturile arheologice și monumentele istorice de pe Colentina inferioară (sinteză) – termen de realizare 2025–2026 (articol într-una din revistele institutului);
5.7. T 3: Tema 3. Biserica. Date arheologice și arhitecturale (Dorin Sârbu, Alexandru Morintz)
Cercetările arheologice ale lui Aristide Ștefănescu la biserica sitului Buftea – La Cârna/Mănești au fost prezentate parțial în mai multe articole, inclusiv întru-unul dedicat exclusiv acesteia (Un lăcaș de piatră ridicat în secolul XVI în vatra satului Mănești-Buftea, în V. Vrabie (ed.), Ilfov – File de Istorie, București, 1978, p. 181–185). Erau menționate dimensiunile, tehnica de construcție, iar pe baza unor comparații stilistice a fost estimată datarea. La acea vreme, biserica era încă vizibilă în elevație, păstrându-se mici părți din ziduri (Ștefănescu 1978, fig. 1). În momentul reluării cercetărilor la biserică, în perioada 2020–2021, nu se mai păstra decât fundația, care a putut fi identificată numai după decaparea mecanizată a stratului vegetal. Noile sondaje au evidențiat faptul că a biserica a avut o singură fază constructivă (nu și una inițială din lemn), cu fundații clădite din cărămizi prinse cu mortar. Noile cercetări, corelate cu cele anterioare, vor face obiectul unui studiu care va fi integrat monografiei dedicate cimitirului din secolele XVI–XVII (I). De asemenea, planurile și profilele stratigrafice realizate în 2021 cu stația totală vor fi utilizate în cadrul viitorului proiect de conservare a bisericii.
5.7. T 4: Tema 4. Arheologie funerară (Alexandru Morintz, Raluca Kogălniceanu, Dorin Sârbu, Radu Văcălie)
Analiza arheologică a ansamblului necropolei, din punct de vedere al ritului și ritualului funerar (vezi poziționarea planimetrică și altimetrică, orientarea etc.), concretizată în catalogul complet al descoperirilor, va fi corelată cu rezultatele analizei antropologice, care se va desfășura în paralel (a se vedea Tema 6).
Valorificarea prin publicare monografică se va realiza în două părți: cimitirele din secolele XIV–XV (II și III), și cimitirul din secolele XVI–XVII (I), împreună cu biserica aferentă (a se vedea Tema 3).
Din totalul de aproximativ 1000 de complexe funerare cercetate, au fost selectate 66, încadrate cronologic cu ajutorul monedelor descoperite în inventarul acestora (vezi Tema 6). Cercetările au făcut obiectul unei comunicări (Alexandru Morintz, Situl de la Buftea – La Cârna/Mănești. Dinamica cimitirelor medievale reflectată prin descoperiri monetare, susținută la a XXI-a Sesiune Națională de Comunicări Științifice Milenii tezaurizate. Creație si spiritualitate, Muzeul Județean Buzău, Buzău, 9–11 mai 2023) și vor fi publicate în anul 2024.
Identificarea monedelor descoperite a permis începerea analizei materialului arheologic, prin surprinderea dinamicii spațiale și cronologice a cimitirelor medievale de la Buftea – La Cârna/Mănești.
Următorul pas al cercetării îl constituie integrarea în analiză a obiectelor de podoabă, în mod special a inelelor (au fost recuperate 92 de asemenea piese, majoritatea păstrate integral). Pornind de la fenomenul sesizat de către Eugen Nicolae (de verificat în situri contemporane din Muntenia și Oltenia, ca potențiale surse de analogii), se va încerca identificarea și a altor asocieri de ornamente și susținerea încadrării cronologice, acolo unde este posibil, cu monede. Menționăm că în șase morminte, inelele erau asociate cu monede. Rezultatele preliminare vor fi prezentate într-o comunicare la ediția din 2024 a Sesiunii Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” (Alexandru Morintz, Marian Coman, Mode și modele politice. O interpretare preliminară a inelelor descoperite în situl Buftea – La Cârna/Mănești).
Cercetarea va continua apoi cu obiectele de port (cele mai numeroase fiind bumbii).
5.7. T 5: Tema 5. Date de antropologie fizică (Gabriel Vasile, Franceska Știrbu, Alexandra Comșa, Adrian Bălășescu)
Unul dintre obiectivele analizei antropologice îl va reprezenta stabilirea numărului minim de indivizi, gradul de reprezentativitate, inventarul scheletic, starea de conservare a materialului scheletic, sexul și vârsta indivizilor, evidențierea unor aspecte tafonomice și morfologice, evaluarea stresului biomecanic, stabilirea profilului demografic și rata mortalității pentru populația medievală de la Buftea. Un alt obiectiv, extrem de important, al analizei antropologice îl va constitui studiul modificărilor patologice, al traumatismelor și anomaliilor osoase și dentare ale indivizilor înmormântați la Buftea. Rezultatele acestei investigații oferă informații valoroase despre starea de sănătate, tiparele de boală și, cel mai probabil, condițiile de viață prevalente în rândul populației medievale din Țara Românească. Nu în ultimul rând, cercetările bioarheologice cu privire la o serie de morminte atipice (înmormântări duble) din acest eșantion scheletic au indicat un potențial focar epidemic (Franceska Știrbu, Gabriel Vasile, Beneath the Surface: Uncovering the Social and Biological Significance of Contemporary Multiple Burials in a Mediaeval Sample from Wallachia, Revista de Arheologie, Antropologie și Studii Interdisciplinare, 5, 2023, sub tipar). Această epidemie, potențial agravată de condițiile adverse de mediu, cum ar fi dezastrele naturale și foametea, ar fi putut contribui la lipsa nutrienților esențiali pentru creșterea și dezvoltarea indivizilor. Această supoziție este susținută nu numai de ratele ridicate de mortalitate observate în rândul subadulților, ci și de numeroșii markeri de stres nespecific (dentar, metabolic, infecțios) observați. Având în vedere aceste considerente, există o nevoie imperioasă pentru o examinare mai cuprinzătoare care să ia în considerare întregul orizont funerar, o cercetare care ar trebui să fie situată în contextul mai larg al documentelor istorice, al antropologiei fizice și al disciplinei bioarheologiei. Astfel, rezultatele analizei antropologice, împreună cu datele arheologice și mențiunile din documentele istorice, vor oferi o imagine mai clară asupra modului de viață al populațiilor din evul mediu timpuriu din Țara Românească.
De asemenea, alte rezultate cu privire la studiul unor eșantioane scheletice umane de la Buftea, au făcut obiectul a opt comunicări susținute în cadrul unor manifestări științifice naționale și internaționale.
În limita unor fonduri financiare disponibile, vor fi inițiate o serie de studii izotopice (C, O, N și S, în colaborare cu laboratorul de izotopi al Archaeosciences, ICUB și Universitatea A Coruña, Spania). Prin acest demers, se va încerca surprinderea dietei acestor comunități, în strânsă corelație cu rezultatele analizelor de arheozoologie, dar și cu cele de paleogenetică, care ar putea să stabilească relațiile de rudenie dintre indivizi, dar și sexul la indivizii subadulți. În cadrul proiectului se propune, de asemenea, analiza și interpretarea tartrului dentar, care în momentul de față a fost prelevat doar de la indivizii din mormintele duble. Probele vor fi analizate, în vederea stabilirii unor modele dietetice și pentru a surprinde prezența anumitor bacterii sau patogeni, indicatori ai unor boli la populația analizată.
La finalul celor șapte ani de proiect, se va lansa un volum monografic care să cuprindă analiza antropologică a lotului scheletic din necropola II (orizontul funerar din secolele XIV-XV) și vor fi publicate minimum două articole în reviste de specialitate cotate BDI.
5.7. T 6: Tema 6. Date numismatice (Marius Blaskó, Aurel Vîlcu, Eugen Nicolae)
Domeniul în care analiza materialului este cea mai avansată este cel numismatic. Cele 85 de monede recuperate au făcut obiectul unei prime comunicări, Marius Blaskó, Aurel Vîlcu, Eugen Nicolae, Descoperirile monetare din cimitirul medieval de la Buftea – La Cârna/Mănești (campaniile 2020-2021), susținută la Sesiunea Anuală „Metodă, teorie și practică în arheologia contemporană”, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” (în colaborare cu Biblioteca Academiei Române – Cabinetul Numismatic și Muzeul Municipiului București), București, 5–7 aprilie 2023.
5.7. T 7: Tema 7. Cadrul istoric(Marian Coman, Alexandru Morintz)
Prin cele două intervale cronologice pe care le acoperă, situl Buftea – La Cârna/Mănești surprinde mai multe momente din istoria Țării Românești. În jurul anului 1400, situl reflectă ultimele ecouri ale legăturilor Țării Românești cu lumea mongolă, permițând o reevaluare a influenței politico-culturale, atât de neglijată istoriografic, pe care lumea stepei a avut-o asupra țării în perioada de început. Momentul de relativă bunăstare și stabilitate din vremea celei de-a două părți a domniei lui Mircea cel Bătrân este, la rândul său, reflectat arheologic, în primul rând prin emisiunile monetare. Criza ce survine imediat după moartea lui Mircea cel Bătrân continuând vreme de câteva decenii, marchează la nivel local, din motive ce rămân încă a fi elucidate, nu doar o restrângere semnificativă a cimitirului, care corespunde declinului demografic al așezării, ci și apariția mai multor morminte duble, o raritate în arheologia Țării Românești. Perioada de stabilitate politică și de refacere economică din ultimele decenii ale secolului al XV-lea și de la începutul secolului al XVI-lea nu se reflectă în situl Buftea – La Cârna/Mănești, neexistând înhumări din acest interval cronologic. Abia din deceniul al III-lea al secolului al XVI-lea se reiau înhumările de la Buftea – La Cârna/Mănești, într-un nou cimitir, care corespunde unei noi faze, distincte, din istoria Țării Românești. Integrarea, treptată și parțială, a țării în sfera de influenţă a Imperiului Otoman se reflectă în materialul arheologic descoperit (mai cu seamă în monede), dar urmele apartenenței la regatul Ungariei continuă să fie și ele documentate (de pildă prin salba impresionantă de monede ungurești și habsburgice descoperită în cpl. 129). Problema transferului, atestat documentar, al așezării de la Mănești din proprietatea Mihneștilor în cea a Mănăstirii Radu Vodă este strâns legată de cea a ridicării bisericii, iar elucidarea raportului cronologic dintre cele două va lămuri dacă aceasta este o ctitorie boierească, domnească sau monastică. Devastarea Bucureștiului și a regiunii din împrejurimi de către otomani, ca urmare a revoltei lui Mihai Viteazul, deschide ultima fază a sitului de la Buftea – La Cârna/Mănești, care se stinge treptat la începutul secolului al XVII-lea.
Această succintă istorie paralelă a sitului și a Țării Românești dezvăluie numeroase fire întrețesute între cimitirele de la Buftea – La Cârna/Mănești și schimbările prin care a trecut țara, începând cu perioada din jurul anului 1400 și continuând până după anul 1600. Scopul analizei istorice de la Buftea – La Cârna/Mănești nu va fi însă doar acela de a oferi un context istoric al descoperirilor arheologice, ci mai degrabă de a se folosi de acestea din urmă pentru a rafina sau chiar modifica felul în care este înțeleasă istoria Țării Românești în epoca medievală. Pentru această perioadă de mai bine de două secole, istoricii s-au folosit doar de izvoare narative și diplomatice externe (cu precădere bizantine, otomane, moldovenești sau ungurești) și de surse diplomatice interne (hrisoavele de cancelarie). Cercetările arheologice au fost incluse în analiza istorică doar în cazuri excepționale, însă relevanța lor a fost limitată, fie pentru că surprindeau doar un moment restrâns cronologic (Nicolae Constantinescu la Coconi), fie pentru că aveau în vedere un centru major de putere, prin urmare atipic (Virgil Drăghiceanu la Curtea de Argeș sau Gheorghe I. Cantacuzino în cazul cetăților și fortificațiilor). Situl de la Buftea – La Cârna/Mănești oferă, din multe puncte de vedere, un studiu de caz ideal, prin numărul foarte mare de morminte documentate, prin intervalul semnificativ de timp acoperit, de peste două secole (iar hiatusul de la mijlocul acestei perioade este cu atât mai interesant) și prin apropierea sa, vremelnică, geografică și socială de centrele de putere. Apărut într-o perioadă în care Bucureștiul încă nu fusese menţionat documentar, situl de la Buftea – La Cârna/Mănești avea să fie în secolele XVI–XVII strâns legat de istoria orașului. Aflat în stăpânirea Mihneștilor vreme de cel puțin trei generații, situl pare a evolua în contratimp cu destinul politic al acestei familii. Toate aceste elemente ne fac să credem că analiza istorico-arheologică a cimitirelor de la Buftea – La Cârna/Mănești are potențialul de a îmbogăți semnificativ cunoașterea istorică a Țării Românești în epoca medievală.
5.7. T 8: Tema 8. Date de arheoastronomie (Marc Frîncu, Alexandru Morintz)
Studiile de arheoastronomie (verificarea posibilelor orientări astronomice ale unor situri arheologice sau elemente componente ale acestora pe direcția răsăritului sau apusului la orizont a unor aștri, în special soarele) constituie mai degrabă o excepție decât o practică uzuală în cercetarea arheologică din România. Cu toate acestea, existența unui volum cât mai mare de asemenea informații (utilizând o metodologie de colectare și analiză unitară) sunt deosebit de importante pentru înțelegerea calendarelor și a religiilor care s-au practicat în diverse perioade istorice. Orice religie are la bază ceremonii, oficiate în anumite zile ale anului. Zilele din an, cu o semnificație cu totul specială în majoritatea mediilor culturale, marcau solstițiul de vară, respectiv, cel de iarnă. Acestea definesc limitele intervalului de orizont (arcul solar) estic, respectiv, vestic, din care soarele răsare, respectiv, apune, în decursul unui an.
Contextele de la Buftea – La Cârna/Mănești (trei cimitire distincte și o biserică) constituie un excelent studiu de caz pentru perioada medievală în Valahia. În cadrul cercetărilor de teren au fost determinate (cu stația totală și DGPS) axele a aproape 1000 de morminte, iar pe baza ridicării topografice a bisericii a fost stabilit axul de simetrie al acesteia. Ce se poate constata încă din acest moment al cercetărilor este faptul că, deși majoritatea orientării mormintelor se încadrează în arcul solar, există și o minoritate semnificativă care prezintă alte orientări. Diversele analize arheoastronomice (statistice și astronomice pe baza unor algoritimi de înaltă precizie) ce vor fi efectuate (în ansamblu, pe cimitire sau părți ale acestora dar și pe biserică) vor constitui o premieră în cercetarea arheologică din România pentru perioada medievală, și vor fi, totodată, un reper major pentru spațiul sud-est european și balcanic în Evul Mediu. Direcția de studiu va fi complementară pentru cele existente, putând fi extinsă, de exemplu, asupra temelor legate de studiul bisericii sau de analizele numismatice. Pot fi menționate aici simbolurile astronomice de pe monede medievale, cele mai interesante pentru studiul de față fiind posibila reprezentare a celebrei comete Halley pe monede din secolul al XV-lea și comunicate de Alina Pteancu în Halley’s Comet (1456): sign and symbol on a unique Romanian medieval coin, în cadrul Conferinței Societății Europene pentru Astronomie în Cultură, Timișoara, 2022. O întrebare esențială la care studiul poate contribui este cât de importantă a fost topografia în raport cu punctul de răsărit al Soarelui, precum și spre ce puncte astronomice există orientări preponderente. Altă problemă deosebit de interesantă este dată de importanța alinierii bisericii cu răsăritul Soarelui la data hramului bisericii și dacă orientarea în sine poate da indicii cu privire la acesta, acestea urmând a fi completate de analize ale celorlalte teme. Rezultatele vor fi prezentate în sesiuni de comunicări naționale și internaționale (de exemplu la Conferința Societății Europene pentru Astronomie în Cultură – ulterior publicate în volume editate la edituri din străinătate) dar și în jurnale interdisciplinare de profil, ca Journal of Skyscape Archaeology.
h. Rezultate scontate: rezultatul principal al proiectului vizează aducerea unor contribuții semnificative la cunoașterea trăsăturilor politice, sociale, economice și culturale ale Țării Românești (cca 1400 – cca 1600). În acest sens, cimitirele medievale de la Buftea – La Cârna/Mănești au o importanță majoră pentru istoria Țării Românești, precum și pentru spațiul mai larg, sud-est european și balcanic, din cel puțin două motive. În primul rând, este cea mai mare concentrație de complexe funerare medievale, cunoscută în prezent pentru Țara Românească și Moldova. Este de ajuns să facem comparație cu contextul contemporan de la Coconi (N. Constantinescu, Coconi, un sat din Cîmpia Română în vremea lui Mircea cel Bătrîn, Editura Academiei, București, 1972) unde numărul de morminte este aproximativ de zece ori mai mic. În al doilea rând, complexele funerare documentează o perioadă de răscruce în istoria Țării Românești, surprinzând integrarea treptată a țării în sfera de influență a Imperiului Otoman. Acest moment este reflectat în inventarul funerar din situl de la Buftea – La Cârna/Mănești: în a doua jumătate a secolului al XV-lea emisiunile monetare ale Țării Românești încetează definitiv, piața locală fiind invadată de cele otomane.
i. Valorificarea rezultatelor:
– perioada 2024–2030 – susținerea de comunicări și publicarea de studii și articole pe cele opt teme de cercetare;
– 2030 – finalizarea unui prim volum monografic, consacrat cimitirelor din secolele XIV–XV (II și III).
j. Finanțare:
k. Colaborări în ţară: dr. Dan Pârvulescu, dr. Elena Gavrilă, dr. Raluca Moței (Muzeul Municipiului București), dr. Marian Coman (Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”/Facultatea de Istorie a Universității din București), dr. Marc Frîncu (Facultatea de Matematică și Informatică, Universitatea de Vest, Timișoara), mast. Radu Văcălie (Facultatea de Științe Umaniste, Universitatea „Valahia”, Târgoviște). l. Colaborări în străinătate: –